Sau, după cum i-a botezat J.R.R. Tolkien însuși, Ents. Enții sunt niște copaci tare ciudați, pentru că nu vor deloc să stea la locul lor. Umblă și hălăduiesc prin pădure de capul lor sau în grup, se plimbă de plăcere sau se grăbesc la întruniri secrete unde pun la cale codrul. Ei, vorba vine că se grăbesc. De fapt, abia își târâie rădăcinile. Mai mult, enții au și un limbaj propriu, foarte complex, pe care nici măcar înțelepții elfi nu au reușit să-l descifreze. Tot ce se știe este că au o limbă foarte întortocheată și că nu este neobișnuit să le ia o zi întreagă doar să-și dea binețe. Ferească Zeii Vechi să intri într-o ceartă cu un ent, nu? Păi nu?
Altfel, enții sunt niște creaturi de ispravă. Păstoresc copăceii mai mici din pădure și au grijă de ei. Creaturi pașnice și răbdătoare de fel, n-au mai avut răbdare cu Saruman cel degrabă defrișatoriu de trunchiuri nevinovate și au dat buzna (ei, vorba vine...) peste el, de i-au distrus castelul și armata și l-au încuiat în turnul său. Na-vă așa, forțe ale răului!
Poftim, deci! Niște copaci simpatici, vorbăreți, cu un simț acut al justiției și cu boală pe orci, care nu se sfiesc să-și miște coronamentul și să-și apere confrații scorburoși. Cred că enții merită o notă mare. Voi ce spuneți?
Notă finală: 8/10 (ne grăbim și noi puțin?)
