Copacii din Lord of the Rings

"Talking trees! What would trees have to talk about except the consistency of squirrel droppings?" — Gimli

Sau, după cum i-a botezat J.R.R. Tolkien însuși, Ents. Enții sunt niște copaci tare ciudați, pentru că nu vor deloc să stea la locul lor. Umblă și hălăduiesc prin pădure de capul lor sau în grup, se plimbă de plăcere sau se grăbesc la întruniri secrete unde pun la cale codrul. Ei, vorba vine că se grăbesc. De fapt, abia își târâie rădăcinile. Mai mult, enții au și un limbaj propriu, foarte complex, pe care nici măcar înțelepții elfi nu au reușit să-l descifreze. Tot ce se știe este că au o limbă foarte întortocheată și că nu este neobișnuit să le ia o zi întreagă doar să-și dea binețe. Ferească Zeii Vechi să intri într-o ceartă cu un ent, nu? Păi nu?

Altfel, enții sunt niște creaturi de ispravă. Păstoresc copăceii mai mici din pădure și au grijă de ei. Creaturi pașnice și răbdătoare de fel, n-au mai avut răbdare cu Saruman cel degrabă defrișatoriu de trunchiuri nevinovate și au dat buzna (ei, vorba vine...) peste el, de i-au distrus castelul și armata și l-au încuiat în turnul său. Na-vă așa, forțe ale răului!

Poftim, deci! Niște copaci simpatici, vorbăreți, cu un simț acut al justiției și cu boală pe orci, care nu se sfiesc să-și miște coronamentul și să-și apere confrații scorburoși. Cred că enții merită o notă mare. Voi ce spuneți?

Notă finală: 8/10 (ne grăbim și noi puțin?)

Copacii din Heroes of Might and Magic 3

Dendroid Soldier le zice, fiind varianta vag împopoţonată a unui Dendroid Guard. Aveţi ocazia să-i puneţi la treabă dacă vă alegeţi un erou din satul elfilor, altfel zis Rampart. Îi recrutaţi dintre Dentroid Arches, la care aveţi acces numai după ce vă construiţi în prealabil un Fort, un grajd de centauri (Centaur Stables) şi un Homestead.

Arată ca nişte Enţi mai pricăjiţi. Se mişcă taaaare greu (Heroes Wiki zice că se pot deplasa pe o distanţă de doar patru hexagoane în fiecare tură), dar compensează prin Defense-ul ridicat şi prin abilitatea lor specială: atunci când atacă o unitate inamică, aceasta rămâne legată în ţărână, în faţa copăcioiului, până când el decide să plece-n altă parte sau îşi dă frunzescul sfârşit. Sunt excelenţi atunci când sunt folosiţi pentru apărarea castelului în cazul unui asediu, dar se pot dovedi utili şi pe câmpul de luptă.

Astea, din păcate, sunt doar poveşti auzite de la alţii. Eu nu am reuşit niciodată să-i folosesc cum se cuvine. De câte ori joc cu Rampart, Dendroizii şi Dwarfii mei cam fac umbră degeaba pământului, pentru că nu prea apucă să ajungă la timp pentru a contribui la eforturile mele ofensive. Aşa că, de obicei, îi las la coada turmei, să păzească elfii fragili de atacurile mârşave ale zburătoarelor care pun ochii pe ei.

Lumea zice că au potenţial. Eu nu prea l-am văzut atins. Cu părere de rău, las nota de mai jos, cu menţiunea că o să le mai dau şanse să mă impresioneze. Prea sunt simpatici.

Nota finală: 6/10 (poate cu un punct în plus dacă joci cu Ryland the Ranger)

Bonsaiul Meschin

Are și Alina un amărât de bonsai. Mai jos este povestea lui, narată de însăși horticultoarea.

Îl cheamă Chinezesc. Ulm Chinezesc. Are scoarţă mică şi netedă, coronament stufos în micimea lui şi frunze neînsemnate.

A călătorit o vreme cu circul, de aici a şi rămas cu trunchiul sucit. Apoi a venit cu o listă de pretenţii în casa mea: lumină multă, dar nu directă; un spaţiu doar pentru el, fără muşcate şi ficuşi mundani în proximitate; un vas de ceramică în care să-şi ducă existenţa măruntă, un pământ cu concentraţie de 70% turbă şi un mix de nisip, minerale etc.

Are programul lui: în fiecare dimineaţă este stropit cu apă pe frunze şi hebdomadar este scufundat în apă şi tratat cu fertilizator. Cere multă atenţie şi nu face niciun giumbuşluc în schimb. Crede că e suficient faptul că e liliputan. Şi are dreptate. Dar totusi se vede că apreciază ce faci pentru el şi reacţionează prompt când nu-i convine ceva. De pildă, dacă l-am ţinut câteva zile lângă o sursă de căldură, mi-a aruncat imediat între ochi niste frunze galbene. Prin urmare, joacă după regulile lui, deşi îţi lasă impresia că eşti şi tu un horticultor amărât.

Dincolo de orientarea lui minimalistă, nu poate fi luat prea mult în serios, de aceea a şi intrat rapid în showbiz, devenind recuzită într-o lume pitică populată de păpuşi numite Dumitriţa

sau a devenit obiectul de obsevaţie al unui ren care are propriul lui serial (vezi un ren la cofetărie, un ren la grădina botanică, un ren se documentează).

Mama îi vorbeşte ca şi cum ar fi un sugar: "al cui eşti tu, măi mititelule?" Cu mine are discuţii mai elevate. Discutăm în principal despre arhitectura organică şi despre Marcel the Shell.

Recent m-a speriat foarte când am descoperit galerii de melci obtuzi în pământul lui aranjat cu grijă. A trebuit să fie evacuat de urgenţă şi replantat. Cred că i-a pus special acolo ca să mă facă să-l ating.

Dincolo de copilăria lui, sper să trăiască sute de ani şi să chinuie cu diversele lui capricii mai multe generaţii din familia mea.

Notă finală: 10/10 (e seducător în ipostaza lui de axis mundi mic)

Smochinul lui Iisus

Dimineața, a doua zi, pe când Iisus se întorcea în cetate, a flămânzit. Văzând un smochin lângă drum, s-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Atunci i-a spus lui: "Să nu mai faci fructe niciodată!" Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat. "Cum de s-a uscat smochinul pe loc?" au întrebat ei. Iisus a răspuns: "Adevărat vă spun vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Dacă veți crede, veți primi orice veți cere prin rugăciune." - Matei 21:18–22

Însuşi Iisus i-a făcut acestui smochin onoarea de a veni la el în căutarea câtorva fructe. Smochinul însă nu avea niciun fruct, doar frunze. Penibil.

Notă finală: 1/10 (dă-ţi foc)

Copăcelul de la Pensiunea lui Tavi

La Tavi este o pensiune turistică din Murighiol, în Delta Dunării. Tavi oferă condiţii excelente pentru oaspeţii care îi calcă pragul şi-şi tratează copacii cu aceeaşi deferenţă.

Tavi are un copăcel în curte pe care-l udă zilnic. Tot zilnic, îl bibileşte cu foarfeca, îi pune Mozart la casetofon şi uşuieşte gâzele care-l deranjează. Gazonul din jurul copăcelului este tuns impecabil, iar aleile care-l împrejmuiesc sunt curate şi plăcute la atingere. Copăcelul încă e mic, dar deja e stufos şi dă semne că va deveni ditamai copăcioiul, sub atenta îngrijire şi îndrumare a lui Tavi.

Aşa deci şi prin urmare, îl recomand pe Tavi. Atât pentru căsuţele lui cochete şi ieftine, cât şi pentru dragostea pe care o oferă arborilor din curte. Dacă eşti cumva un copac şi nu ştii unde să te duci, du-te la Tavi, c-o să fie bine. Copăcelul din curte poate confirma.

Notă finală: 9/10 (câte-un pic, pic, pic)

Copac din faţa blocului #1

Avem aici unul dintre copacii de pe strada mea. La prima vedere pare un cais în toată puterea: este ramificat într-un mod mulţumitor, trunchiul este puternic, dar nu excesiv de gros, iar crengile sunt satisfăcătoare sub aspectul lungimii şi rezistenţei la tensiune.

O analiză mai atentă relevă însă nişte defecte cel puţin îngrijorătoare. Din cauza faptului că nu a mai fost dat cu var pe trunchi de multă vreme, scoarţa copacului a căpătat un aspect rugos şi sfărâmicios, care lasă urme pe textile atunci când încerci să te urci în el. În lipsa varului, cei care au grijă de cais au văzut potrivit să lege cu sârmă nişte cutii de plastic între crengi, ceea ce dă copacului un aspect neîngrijit şi dezordonat.

Fiind un cais, ne-am aştepta să aibă fructe, nu? Ei bine, are. Însă problema este că fructele cresc doar în partea de sus a coronamentului, care este cel mai expus la soare. În lipsa unor mâini harnice care să le culeagă la vremea lor (mânuţele hrăpăreţe ale ţigănuşilor care-şi riscă viaţa pentru un pumn de verzăciuni acre şi necoapte nu se pun la socoteală), caisele cad din pom şi se strivesc de ciment, unde putrezesc până la Paştele Cailor.

Un alt dezavantaj major este acela că, pe timpul verii, acest cais devine cămin primitor pentru mii de omizi care le cad oamenilor în cap şi care sunt foarte scârboase.

Luând în calcul toate aceste argumente, este lesne de văzut de ce acest copac nu poate primi un calificativ foarte mare. Potenţial există cu siguranţă, însă lipsa de îngrijire şi încăpăţânarea de a înflori doar departe de consumatori transformă acest pom într-o oportunitate ratată pentru oricine.

Notă finală: 5/10 (taie-te şi nu mai fă umbră degeaba pământului)