Copac din faţa blocului #1

Avem aici unul dintre copacii de pe strada mea. La prima vedere pare un cais în toată puterea: este ramificat într-un mod mulţumitor, trunchiul este puternic, dar nu excesiv de gros, iar crengile sunt satisfăcătoare sub aspectul lungimii şi rezistenţei la tensiune.

O analiză mai atentă relevă însă nişte defecte cel puţin îngrijorătoare. Din cauza faptului că nu a mai fost dat cu var pe trunchi de multă vreme, scoarţa copacului a căpătat un aspect rugos şi sfărâmicios, care lasă urme pe textile atunci când încerci să te urci în el. În lipsa varului, cei care au grijă de cais au văzut potrivit să lege cu sârmă nişte cutii de plastic între crengi, ceea ce dă copacului un aspect neîngrijit şi dezordonat.

Fiind un cais, ne-am aştepta să aibă fructe, nu? Ei bine, are. Însă problema este că fructele cresc doar în partea de sus a coronamentului, care este cel mai expus la soare. În lipsa unor mâini harnice care să le culeagă la vremea lor (mânuţele hrăpăreţe ale ţigănuşilor care-şi riscă viaţa pentru un pumn de verzăciuni acre şi necoapte nu se pun la socoteală), caisele cad din pom şi se strivesc de ciment, unde putrezesc până la Paştele Cailor.

Un alt dezavantaj major este acela că, pe timpul verii, acest cais devine cămin primitor pentru mii de omizi care le cad oamenilor în cap şi care sunt foarte scârboase.

Luând în calcul toate aceste argumente, este lesne de văzut de ce acest copac nu poate primi un calificativ foarte mare. Potenţial există cu siguranţă, însă lipsa de îngrijire şi încăpăţânarea de a înflori doar departe de consumatori transformă acest pom într-o oportunitate ratată pentru oricine.

Notă finală: 5/10 (taie-te şi nu mai fă umbră degeaba pământului)